Credința fiecărui individ este sursa salvatoare, care vindecă toate rănile trecutului, este sursa cea mai viabilă care îl apropie pe om de Dumnezeu, care îi unește pe oameni în proiectele de dezvoltare de evoluție.
Credința este forța care îi ajută pe oameni în lupta cu stihiile veacului.
Am credința că odată cu dezvoltarea ,i consolidarea credinței ciclul răului poate fi încheiat atât în conștiința individuală cât și în mentalul colectiv al umanității.
Poate arunca în uitare atrocitățile trecutului simțite la scară largă, cum au fost războaiele, represiunile, revoltele, revoluțiile sângeroase.
Conștiința oamenilor actuali se transformă în templu al credinței, în care se reculeg, în care își găsesc puterile vindecătoare și creatoare, în care icoana lui Iisus Hristos prinde viață și le oferă iertare iubire necondiționată.
Fără credință omul este gol pe dinăuntru și nu are pe ce să se sprijine cînd este epuizat de grijile și zbaterile pentru supraviețuire. Credința generează transformarea normalului, a spiritului, a universului, a divinității.
Sunt semne reale că sfânta credință a făcut salturi fenomenale pline de eroism, încurajatoare pe toate planurile vieții.
Credința este experimentată într-o multitudine de forme bazate pe obiceiuri pe tradiții.
Am constatat că viața oamenilor credincioși în sinele lor și în divinitate ,se schimbă permanent în bine, că este fenomenul cel mai elocvent care îi face fericiți, împliniți.
Credința are legătură cu geniul universului, cu al Mamei Natură, este cel mai valoros și mai strălucitor lucru din conștiința oamenilor, îi scoate din ghearele morții, îi face nemuritori ca pe zei, îi transformă în spirite de lumină.
Perspectivele credinței sunt mari, colosale, îi dezrobește pe oameni de sub dominația infernului întunecat, fapt care depinde în totalitate de nivelul de conștiință.
Cea mai lucidă, mai realistă, mai viabilă opțiune a credinței este iubirea, pentru al scoate pe om din anonimat, pentru al face desăvârșit, cel mai important aspect al vieții.