Ma uit pe un colt de geam cum cerul isi varsa amarul peste strada pustie. Incep sa bata sentimente gata sa-mi deschida fereastra ,ce se tot crapa pe zi ce trce.Adierea vantului imi sopteste un refren ce nu-l pot schimba.Ascult si tac.
Cautam acea privire ce-mi umple sufeltul gol .Sunt speriata d evantul care nu stiu unde ma va duce .Ajung sa cred ca nisipul se va scurge in mine ,nascand in mine pofte primejdioase.
E atat d esimplu a privi lucrurile cu ochii dar de ce sa nu privim cu interiorul , sa spargem oglinda , sa vedem dincolo de ea. Tare as vrea sa pot vedea o oglinda care sa arate dincolo de un chip; atunci nu stiu cati dintre noi ar mai avea curajul sa se priveasca, si poate nici eu...