12 octombrie 2004

Am rupt din mar devreme, cand m-am trezit eram deja otravit de nevazut. De atunci visul ma urmareste deseori, un personaj creat in jurul meu.

Autobuzul opri in statie, nu trecura nici trei momente cand un chip nemaivazut imi umplu privirea de bucurie. Urca, aveam de mers impreuna sapte statii, stiam de pe atunci ce va urma. Tot ce am vazut deseori in scurte opriri si mai ales cand mai atipeam infasurat in voalul frumos mirositor din fata ochilor mei, intr-o siguranta precara dar nevazuta, au fost semne in intampinarea unui lung drum inapoi spre casa. Erau doar indicatoare carora uitasem sa le deslusesc intelesul, apareau ca niste umbre undeva miscandu-se in departare. Cautam cu disperare sa le ignor afundandu-ma tot mai departe in nevazut. Credeam ca te-am gasit. Mergeam pe scurtatura spre lumina.

Astazi am trecut cu privirea prin stergatoarele parbrizului spre soare si dupa multa vreme, protejat de ochelarii cu rama albastra, am observat o crusta care se desprindea usor din privirea mea, lasand lumina sa vina, la inceput putina si rece, prin mici orificii care imi dadeau inapoi speranta si increderea, apoi din ce in ce mai intensa pana la un moment dat cand cineva striga spre mine: "La multi ani, boule!"