Din ceas în ceas, privesc pe aripile unei ciori, ce mușcă zăpada din marginea curții, cu gâtul fixat trei secunde în abisul alb al zăpezii, sosite în "tardivul" lunii ianuarie; încât mi se urcă temperatura cu +++grade de indiferență, parfumată cu banalitate în plin sezon de hibernare! perna îmi surâde ca iubita de mircuri, însă e joi și pun un punct după acest cuvânt "Noapte Bună!". Zăpada ticăie dar, nu mai contează. Nu văd decât ispita, dulcea ispită a somnului, așa că, dau curs tentației și d---!