azi, într-o zi ca oricare alta, nu vorbim despre iarba rea care crește printre zidurile retinei
doar văd că ai un Dumnezeu de nisip care se năruie sub primul meu plâns
(aceasta e clipa când nu avem genunchi, totuși chipul tău e cioplit în gândul meu cărnos)
azi, într-o zi ca oricare alta, eu despletesc căile noastre cu greu
în timp ce de undeva o încleștare mută mi se opune încrâncenată
de aceea nu pot să te privesc în singurul tău ochi deschis și orb
azi, într-o zi ca oricare alta, te voi confunda cu un răbdător încremenit sub acest ticăit dilatat peste clipe
metronomul spune întotdeauna "da"
doar azi, într-o zi ca oricare alta, el va deveni bio_ritmul tău
înfipt ca un steag sângeriu în ultima rană.