mai tin culorile sub pleoape o secunda doua sa-mi ramana ceva , sa nu incep fara memorie ziua alba.venise fara sa mi se arate intr-un fel doar intrase in mine in timpul noptii schimbandu-mi gustul sangelui si maturandu-mi ungherele de ramasite, deschizandu-mi ferestrele, primavara.
curata, fara tristetile de rang sa rasar la o margine ghem de lumina intr-o secunda doua.

azi nu ma inalt. pasesc cu talpile goale pe cerul ogor intr-un inot vertical despicand taramul semintelor cu mijlocul meu cu degetele printre radacini si ochii deschizand printre crengi.

azi nu mai sunt femeie.am prins o culoare, mai tarziu voi suspenda la jumatate intre cer si pamant punte pe care sa pasesc noua faptura .