Mi-a decedat între timp spațiul –
nu mai sunt decât cucul cuibărit
în cușca lui cu limbă de moarte
țipând după ajutoare externe în grabă
ce nu mai vin să-mi ungă mersul larvar.

Dând din aripi, am căutat să sparg întunericul
care-mi strivea obscen privirea mioapă.

Þi-am spus să mă întorci spre lumină –
acum aș fi trăit din nou!