Daca am face un iventar intre zilele in care am plans si zilele in care am fost veseli,balanta ar fi sensibil egala.
In viata totul se compenseaza : binele cu raul,fericirea cu nefericirea, entuziasmul cu blazarea.Daca am cunoaste numai pozitivitatile vietii, atunci am fi oameni incompleti.
Suferintele largesc limita cunoasterii.
Un om care nu este niciodata nici trist, nici vesel,nici fericit, nici nefericit,nici pesimist, nici optimist, nu are idealuri ,nici nu sufera, nici nu iubeste, este cel mai de compatimit.
Un astfel de om nu traieste decat formal, nu cunoaste viata, deci existenta sa nu are continut; isi duce existenta ca un zombi intr-o pacla din care nu poate iesi, caci gandirea sa rugineste prin nefolosire.