Negru ... o peșteră-labirint care-și închide intrarea după ce ma ademeneste în ea
Lut cleios și mirosind a hoit, viermi cad ca o ploaie de printre rădăcinile copacilor;

Maro ... un chip mutilat și in descompunere, odinioara frumos;

Verde ... o haină cândva dragă mie dar care acum zace uitată intr-un șifonier ros de cari,
Mâncată de molii;

Roșu ... un asfințit de soare, începutul sfârsitului ...;

Portocaliu ... un vis frumos care imi face ziua și mai de nesuportat... deci există?...

Violet ... cerneala de pe o sentință la eternitate;

Albastru ... Duplicatul distorsionat al infinitului pe luciul lacului, dacă pășesc pe el și îl tulbur nu voi mai putea ieși niciodată ... de ce nu pot să rezist chemării?

Galben ... puroiul care țâșnește în firișoare aromate din stomacul spongios, verzui al unui delfin pe care nenorocul l-a adus prea aproape de țărm;

Asadar nici alba puritate nu poate sfida veșnicia...