Este o chestiune de familie
până la urmă se pare și de timp.
Eu știam că îmi șerpuiește
seceta prin albiile vinelor
dar dimineața aceasta,
dintr-o neatenție, am văzut
în oglindă cum în spatele bărbii
locuiește de-o vreme altcineva.
Din amintirile celor șapte
(ani, sau pitici sau de-ai casei),
transpar aburii întretăiați
din adâncul pădurilor necuprise de iriși,
de iz de peron și de păcură
alunecători spre înainte,
ca o vacanță de vară
ce stă să se nască.
Mai nou, frizerul meu
m-a notat cu unu,
șoptindu-mi că sunt
de nerecunoscut printre prieteni.
Și mi-a făcut și cu ochiul.
" - Așa-i ?! "