Nu știu.
De la prima închidere de pleoapă a cerului
Până la
Ultima incinerare a mării în valuri de roșu;
Unde ne-am găsit.
Momentul crucial în care am decis
Să port și crucea ta dulce pe umerii goi
Ca singur acoperământ
Sfântă pironire.

"Uite pescărușii, ne acoperă noaptea"
Apa ni se urca tot timpul mai sus de glezne,
Îmbrățișându-ne părul și ochii, atingând degetele mâinilor înalt întinse.
Ochi niciodată reci. Sticloasă numai marea, singură.