mi-am dezgolit oasele de lumină, le-am desfăcut unele de altele și le-am dat oceanului să le ducă la fund.sunt liberă de pământul acesta ce face totul vizibil, până îmi vor crește altele. ar fi de ajuns să vrei ca inima ta să mă bată în ritmul zborurilor de foc, în existența cărora cred doar cei ce au putut respira cerul.
ia-ți ruscacul și pleacă pe munte, la focul unei căni de vin roșu, printre marile zăpezi ai să simți olimpul pe dinafară, în granite ascunzându-și aurul. asta îți rămâne, singurul pământ ce are putere asupra ta.
și eu plec, aparțin soarelui.