zile fără ore azi trăim.
triști inorogi ne rod
soarta de la rădăcini.
ascuns în iedera
de la fereastra ta,
în visu-ți mă strecor
și te-ntreb: mă iubești?
sau, măcar, mă mai știi?

dar tu taci!

demult nu mai socotesc diminețile,
și zilele-mi sunt inutile,
doar nopțile le-aștept,
când visurile-aproape mi te-aduc.
chiar și-atunci eu te-ntreb:
m-ai iubit?

și tu taci!

știu că " noapte bună"
nu mai am dreptul să-ți spun,
dar mă prefac în vis
și cu șoapte te sâcâi:
cât de mult te-aș fi iubit!
cât de mult te iubesc!

chiar de taci!