Astăzi, am ieșit să-l întâlnesc pe Dumnezeu
Mi s-a năzărit mie, că El nu mă avea în program
Și bineînțeles că nu era acasă,
Așa că am încercat să-i iau urma prin oraș
Și peste tot dădeam în urma Lui,
Era în tot locul dar nu în același timp cu mine
În cale mi-a ieșit o pereche, el cu un violoncel și ea cu un corn
Iar costumele de gală străluceau discret în soarele toropit al amiezii târzii
Preludiu cu-n corn și-un violoncel...
Casele își vedeau de ale lor și nu mă băgau în seamă
Se uitau de jur împrejur speriate și nerecunoscându-și curțile
Iar florile zumzăiau a briză căutându-și petalele de culcare.
Într-o curte, o pisică sprijină copacul cu ruga ei mută
Iar mierla-și continuă predica fără a băga de seamă ruga de sub altar
Toate ca toate dar într-o parcare goală L-am zărit
Și L-am invitat la o țurcă
Eu loveam lemnul și-acesta cădea greoi și înfundat
Când îl lovea El, lemnul suna a toacă și clopotele prindeau glas
Clătinând cerurile și treptele.
Asfaltul se zbătea neștiind ce să facă,
Să dea în rigor mortis sau să se scurgă printre pietrele călcate
Noroc cu o școală că-și lăsase peste vacanță băncuțele în stradă
Și-așa ne-am așezat ascultând cum picură căldura.
Sangele leandrilor răvășiți în floare.
Auzi mă copile? Să nu mă mai cauți
De ce?
În primul rând trebuie să ai răbdare să te chem
Și-apoi, nu se poate...chiar așa...oricine vrea, țuști în vizită...
Ia spune-mi taică, îmi dai voie să te sărut?
Da ce-ți veni?
Nu știu, dar mi-ar place s-o fac
Și L-am surprins cu-mbrățișarea mea
Iar barba lui albă condensa aburul ochilor
Și pentru că-ncepuse să-mi țiuie urechea dreaptă
Am mușcat o-mbucătură din capătul netăiat al zilei
Și am plecat în noapte,
Răpus de un dor cumplit de normalitate.