Nu știu ce-a fost mai de demult
am uitat. Din trecut m-am ales
să fiu numai eu, ca să te-ascult
înainte de-amurg și cules.

cu fiecare lucru astazi, rețin
mă-nrudesc și de zarea mea eu țin
revolta este acum doar surâs,ce durează
această plină, fără greș, minunată amiază

ce-a fost cândva azi iată-am uitat
poate-am dormit, oare-am visat!
în bulbii de morcovi, lacrimogenele cepe
e încă un vis care sfios va începe

în toate prea multă-i lumina
soarele l-aș culege cu mâna
finalul e greu, eu voi fi cel cules
și voi cădea in întunericul des.