miroase a sânge în toate apartamentele
oamenii poartă în ceafă o rană
deschisă și purulentă
o drenă pentru ființă șiroind
pe spate până la noadă

în fotoliul de la televizor
ne așternem curul peste adevăruri de tinerețe
noi nu mai suntem naivi
cigulim fețe din ecran
ocazional cotcodăcim la o bere
despre fapte, domnule! doar despre fapte
și ne îngrășăm cu vânt

cele mai frumos ambalate sunt vorbele
despre vorbe
încă mai sunt copii care strigă
împăratul e gol!
acoperiți de megafoane
se sting
curând poartă în ceafă o cloacă
sufletul li se-ntoarce-n țărână
găinaț uscat
în lumina plasmelor
din abator