Cu frumusețea scrisă pe garduri
Împarte pixuri în piețe pustii
La suflete absente, trecătoare
Către o lume întrebătoare.
De ce ?
S-a întors cineva?
Unde e limita de cunoaștere să treci?
Găsesti frumusețea ireală, pierdută,
E în cercul ei de cuvinte,
Cu gânduri și sensuri cosmice
Când alege persoane miruite
În cunoașterea de stare amorfă
A unei vieți dupa Morfeu.
Cu frumusețea dezlipită de gard,
În cercul de vise e vid,
Semn că începutul e posibil mereu
Cu origini în plan și în lumi diferite.