Stau și privesc pachetul strivit de albastrul impur... și mă gândesc să o scot? Să o aprind?...

Dar știu că și mâine va veni o zi...
Aceeași monotonie subită...

Mă uit la cheia de la șnurul galben și mă privesc peste zile...
Aceleași reviste de dimineață...
Aceleași gunoaie de seară...
Nimic schimbat...
Poate doar sentimentele...

Pentru ce?
De ce?

Pentru niște hârtii fără loc în lume...
Acum vin...
Acum zboară...

De ce?...

Ca să fie ea fericită și împlinită...
Lăsându-mă în lumea mea, plină de fum albastru...

.-Text scris de : S.K. -.