atunci a lăsat un bilet- „keep silence”. am rămas ca nudă cu țipătul în cerul gurii în mijlocul lanului de grâu. „pentru totdeauna”- ce înseamnă asta? seamănă cu fraza aceea : „ număr până la 3:
1- ieși din subconștient
2 – ești aproape afară,
3 - ...”.
trei, ce?! nu prea știu. am chemat un taxi, pe bancheta din spate era piele rece și în aer urla ceva. mi-ai spus că nu putem stăpâni adevărul, că viața e absurdă. am sărutat geamul aburit, am plătit șoferul, eu am ieșit aici. acasă e de fapt o cană de ceai rece și neîndulcit. în fața oglinzii dezbrăcam rânduri întregi de haine. nu e suficient când sub piele mustește o altă piele gata să iasă pe balcon în diminețile mucede. nu, nu e niciodată suficient, îmi cresc ramuri, inutil să tai din ele. frunzele se lipesc reci de spate. acum dacă mi-ai desena șira spinării, m-aș usca și toamna ar veni aici. ar sta mai mult, în aer ar urla ceva.
am nevoie de chestia asta cum au nevoie viermii de vertebre. în miezul nopții aud câinele cu piciorul rupt cum se freacă de garduri, stau să aud cum ochii se îngustează, va trebui să trag de pleoape ca să-mi intru sub retină. „ keep silence”- pentru asta îți trimit dureri lăsate din harbaletă. pentru asta, îți aduc aminte că eram cu tine în mașină și era frumos, urma să lovim ceva. ai auzit și tu copitele scrâșnind sub roți, ai văzut și tu capul izbit de capotă. da, era așa frumos. o deraiere constantă, scrâșnind sub roți.
„pentru totdeauna – ce înseamnă asta? ”
1,2,3... eu am ieșit aici.