am început să trag de pielea asta de cer până ce se
înfiorau toți cei patru ochi cardinali ai tăcerii
vene de mărimea rădăcinilor morții și
nervii lui dumnezeu întinși la maxim
ca niște fire de electricitate
sub 0 grade celsius
am început să trag cu putere până ce linia
orizontului s-a micșorat într-un lasou cu limba scoasă
mâinile au prins să-mi sângereze la fel și strigătele
astea de sticlă oamenii s-au oprit în loc mi-au aruncat
o privire prinsă-n bolduri de doliu
eram din ce în ce mai nedumerită nu a murit nimeni astăzi
nimeni în afară de mine

mai devreme sau mai târziu
toți ne trezim
din

http://www.youtube.com/watch?v=GTWrbJN7SeQ