Poate nu am nimic de spus
sau poate am prea multe
și timpul e prea scurt,
și viața prea nedreaptă...

Spinii aceia pe care calc
umplându-mi picioarele de înțepături
și sânge, sunt gânduri.
Copacii aceia înalți, de pe munte,
sunt iubirile mele.
Nisipul de la malul mării
sunt fărâme rupte din inimă.
Râurile înspumegate e sângele scurs
din rănile produse de iubire.
Trăiesc. Sau poate doar cred asta.
Iubesc. Sau poate n-am iubit niciodată.
Vis sau realitate?
Exist. Și totuși sunt mort.

Dacă mi s-ar da o nouă viață
aș alege aceleași plăceri:
iubirea pasională;
poezia gingașă...

Mi-aș cânta iubirea în versuri
și în pas de dans,
am merge împreună
spre moarte...