Cuvântul de departe,
din dulcea Bucovină
ce-l țin acum în mână
și-l citesc cu lacrimi,
m-a străpuns în inimă precum un pumnal.

E greu să înțelegem
când nu suntem departe de casă,
de prieteni,
cum e să-ți fie dor...

Acum, când privesc în urmă,
la ziua despărțirii
mă dor și ochii de lacrimi
și sângele în vene.
Aș vrea și-acum să-ți simt mireasma
de brad și de molid
și adierea vântului să-mi răsfire părul;
să ies în curte-afară
și să privesc pădurea;
să ascult emoționat cântecul păsărilor;
să mă trezesc în sunetul clopotelor
ce cheamă la rugăciune
copiii mântuirii,
fiii Bucovinei...

Acum, aici, departe
citesc o mică carte
în care
Bucovina-mi apare,
prin iumaginile copilăriei,
în minte cu durere.

Dar greul trece precum fumul
și a noastră viață,
dar tu, o, Bucovină,
rămâi mereu măreață...

Trillo, Mai 2007