Apusul se petrece în altă limbă moartă
Și somnul se usucă presat în dicționare,
Se zbate anotimpul localizat pe-o hartă
De unde chiar și estul pornit-a la plimbare.

Orbecăind prin versuri cu strălucire calpă,
De mult pierdut-am dreptul la litere aldine.
Strivind eresuri moi și fragede sub talpă,
În fiecare clipă mai mult renunț la mine.

Translatorii pierit-au de mult în lumea veche
Iar lumea nouă încă nu s-a născut din mare.
Cuvintele uzate își caută pereche
Și umblu cu iubirea ascunsă-n buzunare.

Mă eschivez adesea din căile luminii
Meschin păstrându-mi doza de umbră strânsă-n palmă,
Și tot dezbrac de ramuri și liniște măslinii
Să-mi fac cununi de pace când viața mi-e sudalmă.