azi
în foșnet de neliniști
cerurile se deschid
puncte de pe dunga zării
centre-n cercuri se închid


cu raza soarelui din colind
când gândul s-a lipit bine de Infinit
scriu


când ți-am jurat credință și tu mi-ai dat un Cer
nu bănuiam că Viața e dorul de Mister
și nu știam că-s partea ce-n tine face plinul
și nici că eu sunt golul iar tu-ndulcești pelinul
iar când ți-am dat inelul și am făcut logodnă
nu am știut mirării să-i fac ocol și colnă
acum când flori albastre-s mai roșii ca nicicând
revin in clipa serii cu toate strânse-n gând




din arătările lumii
nimic nu-mi știrbește
livada cu prunii


dintre multele sărbători de Crăciun cea mai proaspătă și mai bogată-mi pare acum cea când pe scara mea s-a oprit cățelușa Dorrra și-a născut... Singurătatea mea Născătoare s-a însoțit cu cele șapte suflete vorbitoare cu marea și cu cărarea


ușile ușile cu înțelepciune să luăm aminte
treapta stelară
cale lungă înspre seară
mugur nou de iar și iară
ale Tale dintru ale Tale
acesta este trupul despre care
celcarezice spunea de la început
Þie-ți aducem de toate și pentru toate
pre noi înșine și toată viața noastră
să ne iubim unii pe alții ca într-un gând să mărturisim
bucuria întâlnirii Treimei cea de o Ființă și nedespărțită
pace tuturor



pe scară așteptau
un câine un melc o urmă de pleoapă
în umbra luminii


oamenii-și vedeau leneși de viața lor
pescarul se sculase să întâmpine soarele
lătrătoarele se luaseră la ceartă cu câinii străinului


multe valuri s-au spart de digul meu de la Farul Genovez multe vapoare am salvat de la eșuat și-n Crăciunul de acum am dat întâlnire nouă la orele jumătății mele 17:34 dacă faci simplificarea cu 17 obții 1/2 de aceea-i zic cadranului împărțit de acest punct al Tympului jumătățile mele inegale generatoarele unui perpetuum mobile de tinerețe și frumusețe de bunătate veselie și vrednicie că doar cei vrednici se vor încumeta să urce muntele de pe plaja cu suflet se alege cea cu cărarea coborâtoare spre mare de acolo de unde găsești tăblița albastră pe care cu albul zidului scrie: atenție! cad scoici


cu vrednicie și cu dreptate este a ne trăi-n cele bune și de folos sufletelor


în coama calului din lemn de gutui
visul călărețului din cuibul cucului






Constanța, 28 decembrie, 2010