sub superbia mea de freză
păr mândru decojit de vremi
cu tulpina lui de lut
zilnic desfrunzind din gând
visări în idei îndoliate
din care nu rodește nicio poamă
cu rădăcinile în vânt
coroana stol de porumbei
abandonat la margine de timp
tovarăș cu uitarea și pustiul
ce-mi port iubirea ca o pară
spre anotimpul nefiirii să-nfloresc
în galbenă fotosinteză…