să știi,
că nici ploile de anul acesta
nu rezolvă problema

nu știu,
dar e o secetă mare
în butoiul ăsta cu melancolie,
zace în noi o inflație
de sentimente contradictorii,
e-atâta toamnă în bietele noastre suflete
încât cred că fiecare din noi
suntem câte un anotimp refuzat

poemele tac în zâmbete
de trecători gri
ce urmăresc cu sufletul la gură
îmbrățișările de pe străzile
cu sens interzis

ne mirăm
cum le rezolvă timpul ăsta pe toate
uităm până și mirosul pieilor noastre
puse cu sare la uscat,
după atâtea toamne trecute
prin noi

și, pentru că plouă,
câteodată,
ceva din noi moare
cu fiecare
vers

***
prin parcuri,
toamna se dă în spectacol