Îți amintești lacrima aceea?
Ca și cum ne admiram în ea...
Ne ștergeam privirea de singurătate
iar miezul literei
strivită de-nțelesuri
ne privea printr-o oglindă de iarbă.
Cerul începuse să cadă;
clipele aruncau în aer umbre…

Atăt de strivitoare atrofia cuvântului!
Cu fiecare gest
adunam
nedesăvârșirea
unui zbor…

Ileana Popescu Bâldea