Cateodata ma gandesc ca fericirea e un mit, creat de companiile de publicitate ca sa-si promoveze produsele.
Ma faci sa zambesc, sa rad iar eu imi deschid gentil portita si te las sa poposesti in coltul meu de lume, cu nisip si pietre reci; dar am constant impresia ca asemeni vantului, o sa-mi distrugi chaosul dirijat special de timp si moira.
Ma faci sa rad,iar eu te trimit sa-mi cauti demnitatea jignita de estetica in santuri plouate
Ma faci sa tresar. Remarcile mele taioase ricoseaza din spatele tale si se transforma in cugetari candide. Si nu inteleg de ce.