nu aduc nicio obiecție niarne*
acestui noroi care-mi pătează neprihănirea

îl rabd
împovărându-mă cu căință
umblând cu privirile prin templul zeului
căutându-i iertarea
să pot iubi aproapele ca pe mine însămi

nicicând o iertare nu a avut întemeiere mai mare
ca remușcarea lăsată în urma mea
în mine
s-au împăcat demonii cu îngerii picurându-mi în suflet
fiecare iubire

vei ști
că m-am spălat de vină
când vei zări în ochii mei lumina ca o dimineață
atunci
din noroiul acesta-mi va crește un pom niarne
dacă vei întinde mâna să-i rupi un ram
îl vei simți ca pe-o pădure
gata la fiecare atingere
ca pe rouă să te primească

niarne=apelativ adresat sinelui

29 aprilie 2011