când mă gândesc la tine și la faptul că se poate să fii plină de mii și de mii de nutrienți vitali
ca să punem cuvinte trec și prin blue café unde timpul stă pe scaun privindu-ne princiar
câteodată prin oglindă nu îndrăznim m-am trezit că visam pâlpâiala deși noi eram deja
și-n basm Frank țipa de i se răspundea în slow motion n e v e d e m m a i î n c o l o
nu mai știu cum trăiesc povestea cu zâne mirosind a cretă făcându-mi păr blond
ce rost mai are rimelul îmi spun fiindcă-i o repetiție proastă precum lumina
și-i precum pereții ce se îndoiesc sub converși plecați în spațiul virtual
unde nu există trandafiri și-alte aiureli unde-ți mai poți uita un picior
tăiam “aierul” cu vorbele de ne spăriam amândoi de armageddon
ș' d-atâte alte aberații erai palidă – c-admiram dunga cămășii
văd în fiecare an cam cum îmi cresc dorințele fără de știre
un shotgun sigur că-n soare-i ieșea c-ar fi făt-frumos
Frank spunea-n glumele-i cam proaste să și râdem
credeam că ajunseserăm și la următorul nivel –
visând că plutiserăm mult și numai atâta
cât am recunoscut scrisul cu umărul
pe când ea-și mai trecea deodată
ce prin oglindă nu-ndrăzneam
numa-n blue café ce se stă
de pe scaune se privesc
de-i și de-a ar mai fi
chiar să le spunem:
numai cuvintele
chiar și visele
cele din vii
iar fiecare
oricare
oare
or
fi
ori
oare
oricare
iar fiecare
cele din vii
de-i și de-ar mai fi
ce prin oglindă nu-ndrăzneam
visând că plutiserăm mult și numai atâta
credeam că ajunseserăm și la următorul nivel –
unde nu există trandafiri și-alte aiureli unde-ți mai poți uita un picior
nu mai știu cum trăiesc povestea cu zâne mirosind a cretă făcându-mi păr blond
numai când mă gândesc la tine faptul spune că ești plină de mii de mii de nutrienți naturali