Fac multe..bune..rele, conștient sau nu îmi vin în minte vorbele mamei”ai grijă ce faci,Dumnezeu e sus și vede!”Știu că are dreptate, dar am și momentele mele de necredincios Tomă.Ca acum.

Am învațat că Isus e Cristosul, Mesia, dătătorul de viață.

Și chiar e, pentru mine (asta nu mă impiedica totuși să-mi văd de viață de parcă n-ar exista, adică să fac ce-mi place..ceva gen ‚God its on line 2!Holding). Pentru alții în schimb el poarta nume ca Buda sau Mohamed sau chiar nu e doar un Dumnezeu, sunt mai multi, la care se inchină, buni sau răi. Și ce îmi place cel mai mult e că fiecare crede cu tărie in Dumnezeul lui ca ființă supremă și credința fiecaruia este cea adevarată. Noi ne uităm compătimitori la ei, ei la noi și fiecare știe că celalalt e condamnat la moarte veșnică în necredință. Nu mai departe de noi creștinii, la Bisericăa aflăm că sunt așa ziși creștini sectanti care au luat-o pe o cale gresită și sufletele lor automat sunt condamnate la eternul intuneric. La fel și ei, în același ton, vin, ne bat la ușă, ne propovaduiesc adevarata credință, cu citate din Biblie, pliante frumos colorate, ne arată cât de greșită e a noastră cale și ne sortesc grozave chinuri dacă nu ne întoarcem la Dumnezeul în care credem deja. Credem în același Dumnezeu, dar cumva prin căi întortochiate, credem greșit și mai ales ne manifestăm credința greșit, nu ne rugăm bine, nu punem punct la sfârșit de rugăciune și culmea culmilor s-ar părea că nici ei.Hmmm.. Psihedelic de-a dreptul!

Am învațat că nu te mântuiești dacă nu crezi în adevăratul Dumnezeu și atunci mă intreb eu...ăia din jungla, care n-au inventat înca focul, darmite sa auda de Dumnezeu, sunt sortiti Geenei? Că nu mi se pare prea creștinesc...

Care să fie oare adevarul? O fi una? O fi alta? O fi la mijloc?Înclin să cred că da; și poate mai liniștiti or fi ăia din junglă și mai aproape de Dumnezeul Adevarat decât noi. Adică sălbaticia lor pare mai de doamne-ajuta decât spoita civilizația noastră elevată.

Parcă sunt mai sinceri, mai buni, mai interesați de lucrurile importante decât noi.

Așa că poate ca n-ar fi rău să ne aducem aminte că prostul poate spune lucruri deștepte, iar „sălbaticii” ăia pâna la urmă nu sunt ei chiar atât de proști.