mă gândeam eu că o să ajung ultima. ai apărut peste o jumătate de oră și ai zâmbit. doar nu te-am crezut? ei bine, te-am crezut. și m-am pregătit pentru întâlnirea asta. rochiță flu-flu ba chiar mi-am luat și inima în dinți că de, nu poți să ieși oricum în oraș la brațul unui poet. mi-am pus și pantofi cu toc. de 15. ce-o fi fost în mintea mea? spune tu! acum am să-i arunc la prima pubelă. sau nu. îi las alături. sigur o să-i ia cineva care încă mai crede că doar un pantof cu toc face piciorul frumos. s-ar putea să-i poarte noroc. ca în povestea aia. nu, nu cenușăreasa. acolo pierdea unul, în fugă și finalul era fermecător. mă bâlbâi! sigur mi se trage de la șireturi. am uitat să-ți spun. pantofii au șireturi din piele fină. știi? șireturile au o importanță covârșitoare în aspectul încălțărilor. recunosc! mie îmi plac cele din dantelă. dar nu merg la orice tip de pantof. eheiii! trebuie o botină din catifea, dar cine mai poartă în ziua de azi botine din catifea? am și uitat ce voiam să-ți spun. a,da. povestea în care pantofii joacă rolul principal. stângul este o ea, iar dreptul un el. cum nu știai?! păi de ce crezi că li se spune pereche? ei bine, el calcă mereu apăsat iar ea bate laturile. zâmbesc! plouă și aici. crezi că pantofilor le e frică de ploaie?