Asceza

Asceza nu are mădular, dar Ordinea? Oho! Dar Adevărul? Mă-nclin și m-ascund. Adulții să nu vorbească de adevăr. Cât despre foc, eu cred că el nu se stinge niciodată, indiferent de sex, rasă, vârstă, obiceiuri. Ne bucurăm de același soare, dar nu suntem frați. De ce? Prea mulți păcătoși s-au dus în pământ. Năramzi printre măslini se-mpart, un dor, apoi durerea, zăpezile, se uită totul? Grădinile închid în ele o taină. Tu, cititorul meu aștepți să spun ceva. Ascultă și tăcerea, e un sfat. Ghitara jalnic sună. Și nici un drum nu te va mulțumi. Doar vânătorul știe al său drum. Într-un adânc de ape vei găsi cuvinte. Diamante lichide. M-aș dărui și lor, dar totul curge, omnia fluunt, omnia mutantur. Să nu uităm de facere, de întrupare. Să ne ferim de abstracțiuni, așa zic. Ele ne aduc suferință. Arta este totul sau nimic, contemplarea este miezul. Misterele nu se schimbă în timp. Cea mai eroică este lupta lui Iaacov cu Îngerul. Până și stelele cad. Purtăm peruci sau măști, dar suntem încă noi, aceiași, din copilărie. Polonius, cel ascuns pe jumătate. Nu căuta instrumente în codru, în câmpie. Nu refuzați cântecul. Înflorirea, vestejirea, apar, dispar. Unde există formă, lipsește esența. Există mereu o cale de întoarcere, dar noi nu o recunoaștem. Eu nu știu ce înseamnă omul adevărat, știu ce este omul. Există cuvinte care cuprind alte sute. Mai este și sentimentul că nu exiști. Sânii tăi îmi acoperă fața. Între ei voi plânge și mă voi bucura. Să pornim de la sfârșit spre început. Acolo și atunci nu mai există. Timpul devine încâlcit, ne vom limpezi privind unul în ochii celuilalt. Suntem veniți cu arca lui Noe. Un papagal, o glumă colorată, avataruri. Orice balanță – aroganță. O despărțire fără despărțiri. Ce aș putea să-ți mai spun? Tăcere, restul sunt vorbe.
BORIS MARIAN