mai sparg în dinți câte-o înjurătură
cu părți ascunse de anatomie
și umbra duce mâna repede la gură:
rușine, unchiule, să-ți fie.
eu o privesc și văd că ea
e mică, nu e umbra mea.
e a copilului ce-am fost?
mă rușinez și mă simt prost...

la căldură toată firea,
zice știința, se dilată,
de aici nedumerirea:
de ce umbra-mi se contractă?