Lumina îmi perfuzează ochii, îmi adâncesc fața în pernă...încă cinci minute. Picioarele par mai lungi întinse, lenea îmi morfăie cu poftă micul dejun. Mi-am făcut mental un sandvici, am turnat lapte în căni. Liniștea se ridică din cacao, aburește urmele în albul din fereastră. Pisica făcută melc toarce sub brad oglindind covrigi în globuri. E cald, îmi umezesc buzele, petrec țesătura așternutului cu degetele răsfirate. Mental casa e plină, dorm toți...încă cinci minute.