știu că nici nu gândești la ce
va să vină acum când citești dar
ne vom întâlni anul ăsta care a
început pentru amândoi într-o mare
lehamite ca doi tigri răniți ne
lingem rănile acum dar într-o
dimineață cu rouă pe flori de
magnolii trenul meu va ajunge în
Gara de Nord te voi aștepta pe
peron mai mult de o oră c-așa vine
trenul tău mai târziu nu ne-am
văzut niciodată dar doamna aceea
mirată cu bluză corai și în blugi
privindu-mă va avea sentimentul
acela ciudat de deja vu și nu va zice
nimic ci zâmbind îmi va ceda mânerul
geamantanului mic și bej ca-ntr-un
vârtej al nespuselor vorbe trăind
interior multicolor la unison
repetitiv și cescendo un nou bolero
ne vom înțelege prin semne numai
din ochi și sprâncene în gând te
voi întreba dacă luăm un taxi
vei spune că da tot în gând și
vom râde vom marge la primul hotel
spune tu ce va fi de-aici înainte
ba nu știu că zâmbești văzându-ne
sub duș sărutându-ne mai bine râmână
o taină pentru lumea rămasă afară
în zbuciumul ei prietenilor acasă
le vom povesti cât de frumos era
Bucureștiul la ceasul când se
deschid florile mari de magnolii

știu că n-ai dar vei merge curând
dând din cap întrebându-te de ce
vrei să-ți cumperi un geamantan
mic și bej și-o bluză corai