"E ceva prea mult. Să cer ceva la care nici nu te gândești. Să vreau ceva ce nici prin gând nu-ți trece că-mi doresc. Pentru că tot ce fac îți demonstrează contrariul. Și-mi fac iluzii că ești ce pari a fi. Dar poți să nu fii. Nici eu nu sunt ce par a fi, nu sunt nimic din ce-aș fi vrut să fiu…

Sunt mult mai mult decât vezi și mult mai puțin decât îți poți imagina vreodată. Și-ai să înțelegi vreodată asta? Dar oare vrei? Știi cum? E doar un alt scenariu în care personajele nu se cunosc, nu există. În care ea e văpaie, iar el e ce vrea ea să vadă în el. Și e ireal. Mai mult decât vis, spărgând granițele realității, distrugând raționalitatea.

Acolo undeva, într-o altă lume, există entități care prind conturul perfectului. Un perfect care știe să te arunce dintr-un sentiment în altul până obosești și cazi resemnat într-un colț al fericirii, al împlinirii. Ce bine că există!"