Blackberryul meu își continuă prematura bătrânețe.
În afara momentelor de pierdere ale conștienței, a semnelor de disociere de cartela SIM și a unei baterii din ce în ce mai flască, constat primele semne de frigiditate la inserția încărcătorului.
În perioada de tinerețe, adică în primele 2-3 luni, era suficientă o minimă penetrare pentru ca ecranul să i se lumineze de plăcere și, indiferent că era vorba de o priză zdravănă sau doar de o aventură cu acumulatorul, pe bancheta autovehiculului, simțeai plăcerea și funcționalitatea cuprinzând nu numai intima zonă a bateriei, ci toate celelalte arii de funcționare, de la locvacitatea conectării pe internet la bucuria simplă a apelurilor de zi de zi.
De câteva săptămâni însă reacția la cuplare, mai ales dacă aceasta are loc fugar, fără un minim preludiu și potriveală inițială este apatică și adesea atât de superficială încât tot ce mai pot citi, uneori, pe ecran este un mesaj îmbufnat privind incapacitatea Blackberry de a se încărca la sursa externă folosită.
Sunt conștient că este posibil să fie vorba de o afecțiune mai profundă și mai puțin localizată decât mintea mea bărbătească mă lasă să discern. Poate încărcătorul meu nu mai este apropiat sufletește cum era odinioară și de asta robustețea lui aparentă nu mai reușește să trezească emoțiile și entuziasmul dinainte. Nu vreau să înțeleg greșit problemele de suflet și să stau ca un caraghios, repetând manevra la infinit, până ce aș vedea un licăr de plenitudine, obținut cu dificultate care până la urmă să nu însemne nimic.
În consecință știți vreunul un psiholog bun de smartphone? Sau măcar ginecolog ...