mă urmărește apa aceea a Izei
care nu avea nimic demn de reținut
doar că năvălea printre copaci a vaiet
de parcă s-ar fi temut că nu o să găsească
destul timp de curs

treceam pe lângă ea mereu în grabă
și multă vreme n-am văzut-o-n urma noastră
ca o bătrână așteptând pe cineva la poartă
și care nu mai poate merge vara-n câmp

și-apoi în ziua când uitasem cu totul
de curgerea apei de curgerea lumii
s-a năpustit deodată furioasă
dărâmând blocuri și magazine de cartier
cu puntea, puntea zvârlită
până după ieșirea din oraș
și mai departe
și tot înainte și tot înainte
până la plecarea de acasă