de câte ori îi săream de gât
mă mângâia ușor și-mi șoptea: mai așteaptă
și alte zile treceau cu cercul prin fața mea
alte nopți mi se încurcau prin păr
și așteptam
cu sau fără ea
o ocazie deosebită
tot mai rar îmi venea să-i sar de gât
pentru că aripile erau acum kilograme în plus
și nopțile se terminau greu
nesuferit de pustii
până într-o zi când mi-a apărut în față
m-a-îndemnat să mă așez
și mi-a spus simplu:
e timpul
ce dacă nu eram pregătit,
așteptarea luase sfârșit