era o femeie singură, aproape bătrână
își ștergea anii de la gură cu o mână
toată înțelepciunea dintr-o juma de veac
mă simțeam mereu în preajma ei un fleac
o ridicolă lutire
pe a anilor mei plutire

un fleac eram și nu găseam leac
deși biserica-mi era-n hram
eram o nulitate,
femeia aceea singură
m-a învățat terapia prin simplitate
când fumez ori duc la gură
o lingură

verb simplu contemplu
la intrarea cu cerneală în al hârtiei templu
dă-mi ruga
-de exemplu-
să mimez fuga,
o cale spre nicăieri
născută ieri
maimuțărind goana,
femeii singure, aproape bătrână
icoana