biserica din mine pleacă la pescuit,
mai rămăsese un singur biscuit
în mine de-mpărțit cu toții,
avarii și cu hoții

să am ce pune-n Luntre zlot
furam lumânări cu rugăciuni cu tot
din amintire mi te șterg
spre simplitate de alerg
erai complicată ca naiba
și verbul nu putea să-mi aibă-a
curajului cu tine înfrățire

chiar Dumnezeu cu greu
ne-a dat lutire
când mingea intră în al tău careu
iar păsările ne îndeamnă la plutire

pezmetic,
trăiesc un vis bezmetic,
simplul
îmi devorează timpul
uitat în ieri,
în căi spre nicăieri

deseori
înhaț
de ieri ale tale ninsori
cu sărutul tău mă încalț
și lipsit de fală
pe orizontală,
mă înalț