tu ai două capete care nu se întâlnesc spunea bunica
citind cu degetul în palma mea
e ca și cum aș vrea să smulg o rădăcină de hrean sălbatic de pe câmp
destul de adânc și amar așa stau înfipți primii ani cu semne de bună purtare
pe genunchi de la treptele înalte urcate pieptiș în fugă
nu pot abandona ce-am început atunci când mă jucam cu norii cei frumoși
nici mirosul de podea frecată cu leșie fierbinte
nici fierul de călcat care înghițea tăciuni ca un balaur
în împărăția crăiesei copile

acest copil o să ne spele toate păcatele spunea vrăjitoarea din vis dervișul bărbos îmi cerea să iau singură bomboana de pe raftul de sus la care tânjeam după care clătina din cap cu tristețe că nu am puteri magice eu mă făceam mică precum degețica și plecam la balul florilor îmbrăcată într-o zorea purpurie oh my darling clementine you are lost and gone forever

catherine era o proastă când s-a îndrăgostit de heathcliff
eu nu voi fi niciodată
juram mereu până când am văzut acel porumbel alb zburând
din cerdacul în care stăteam cu genunchii la piept când ploua
mirosea a minge de plastic și a clătite calde
fetele cu care mă jucam erau ca florile de cireș amar
ploua lumina blând peste cântecul încolțit în mine
încă de atunci îmi plăceau stelele și luna nu
dar porumbelul alb a plecat prea devreme prea departe

bărbatul care despica burta unui pește mare privea în gol îmi cerea să stau pe genunchii lui în pantaloni de pânză topită eu refuzam și apa râului era tulbure pe sub pod brațele lui erau ca frânghiile de rezistență purta pantofi galben-oranj jeanny such a lonely little girl in a cold cold world și polițistul plictisit de cazuri de sinucidere și omul cu șobolani tratat psihanalitic

între cele două capete din viața mea eu aș pleca departe
pe marea care nu mă vrea