sunt singură și murdară
au curs peste mine zoaie de zgomote inundații televizate preșcolari tropăind pe tavan scaune târâte în baricade dinaintea căderii bastiliei scârțâituri noctambule dueluri verbale
cu martori nedoriți
în camera mea cineva cântă la clavicord agnus dei tăcere a mieilor improvizată
mi-au crescut dopuri de ceară așa cum cresc bătături țăranilor
e firesc
nimeni nu respectă luna și doi bani jumate
nimeni nu respectă omul străveziu în care transpare inima ca într-un embrion
sunt unsuroasă și murdară precum târtița universului
și soarele cântă cucurigu
la naiba