îmi alung gândurile rele
după năzdrăvana primăvară
simt că nu mai am aer în cameră
și cuvintele stau în bloc starturi
cred că este de la fumul de
țigară că e nor în sufragerie
urmăresc norul încotro se îndreaptă
și ajung în grădină
ce priveliște frumoasă și
soarele te mângâie cu razele lui
îmi încrustez în piele semnul renunțării de țigare primăvăratică
adică prima
pun pachetul departe de mine
într-un sertar
în care există vid cosmic
și el stă cuminte
că dulapul este lângă fereastră
unde pătrunde soarele
care arde cheful de fumat cu o rază piezișă