1.Visele pot căpăta nuanțe de vrajă și magie, ne euforizează conștiința și sunt benefice, plenitudinea lor când sunt atinse, ne aureolează ființa cu optimism și încredere în sine.

2.Toate artele au similitudini, conexiuni și ramificații, iar în centrul lor stă artistul.

3.Calitatea adevărului creează matricea axiomelor și teoremelor, iar defectul minciunii se transpune în ipocrizii, insidios și simulacre.

4.Sufletul gol, rătăcit prin marea de himere, se cere umplut cu substanțele cuvintelor, ce nasc clone lirice și lingvistice.

5.Ipostazele cuvintelor desfac tăcerea într-un caleidoscop, în care irizează ideile întunecate de îndoială, incertitudine, angoase și anxietăți.

6.Proștilor le țâșnește inepția peste marginile ființei, iar prostia nu țipă când se ciocnește de inteligență.

7.În contact cu inteligența, prostia râde nerod și dement, căci proștii își strivesc gândurile fragile de pietrele obtuzității și mărginirii.

8.Iubirea aduce transcendentul în suflet și-l umple cu pasiune, patimă, eros, senzual și voluptate, cu eroticul ce țese eternitatea pe pânza efemerului și cu iluziile ce pictează fericirea pe tabloul lumii.

9.Sărut pământul cu tălpile goale, căci el este casa lumii și sursă de hrană pentru umanitate, și în perenitatea lui ne suportă cu stoicism capriciile și nesăbuințele noastre.

10.Omul, călător prin timp, își depune neființa în pântecele pământului.