Focul viu este un fenomen natural datorat emanației de gaze naturale care iese la suprafață prin fisurile scoarței terestre, formând flăcări ce ard, aprinse fiind de razele solare (sau de către oameni, dacă flacăra se stinge). (Definiție preluată de pe Wikipedia).
„Dar cel mai bine e să creezi ceva sau pe cineva/ să tai o cărare prin pădurea imaginată de tine/ să aprinzi un foc viu din frunze și lemne puține/ sau din cuvinte” (Marius Stan / „Focul viu”).
Comparând cele două citate de mai sus, am înțeles că titlul cărții apărute recent la editura „Helis” nu putea fi unul mai nimerit. Așa cum focul viu se naște prin aprindere spontană de la razele solare, la fel și în poezia lui Marius Stan se simte aprinderea „emanațiilor” venite din inimă (adică tot din adânc), sub acțiunea unei scântei (scânteia putând lua diferite forme: fie subiectul îndrăgostirii, fie dragostea de părinți, de natură, fie melancolia singurătății etc). Citind cartea lui Marius Stan, nu se poate să nu fii atins de focul viu arzând în versurile sale. Toți confrații cu care am discutat se declară de acord cu faptul că poezia lui Marius este una autentică, profundă sub aspectul unei simplități naturale, deloc căutate. Poezia autentică te arde precum focul, căci flacără nu se poate obține din „ingrediente” false. N-ai să aprinzi apa în veci, cum în veci nu vei împiedica iubirile să ardă.
Cartea a fost lansată sâmbătă, 11 iulie 2015, la Urziceni, în Casa de Cultură, amfitrioni fiind domnii Alexandru Bulandra, director al Bibliotecii din Urziceni, și Nicolae Petrache, director al Casei de Cultură, precum și directorul editurii Helis, scriitorul Gheorghe Dobre (totodată redactor de carte și postfațator).
Sub reflectoarele Antenei 1 Slobozia, organizatorii au luat cuvântul, iar dintre cei prezenți câțiva au exprimat opinii (toate apreciative) și au citit câte o poezie din carte. La final, ne-am bucurat cu toții să ascultăm cuvântul autorului, din care am reținut în mod special faptul că primul și cel mai exigent critic al său este Liliana, soția sa, prezentă, de asemnea, la lansare. Se pare că Liliana Stan și-a însușit bine rolul, nu doar de soție și critic, dar și pe acela cu totul special de soție de poet. Nu cred că-i deloc ușor să fii soție de poet.
Marius: „I-am spus Lilianei: voi scrie o carte despre tine. Ea mi-a zis: Seriooos? Ia mai gândește-te! - Mă rog, voi scrie o carte în care majoritatea poeziilor sunt despre tine. Ea s-a încruntat și mi-a zis: Mai gândește-te! - Ei, bine... jumătate din poezii sunt despre tine. A ridicat o sprânceană. - OK, ... voi scrie o carte în care 2-3 poezii sunt cu siguranță despre tine.”
Indiferent cine vor fi fost muzele - reale sau imaginare - ale poetului, noi, iubitorii de poezie ne-am bucurat așa cum se bucură copiii de darurile de sub brad. Discuțiile au continuat în atmosfera elegantă a restaurantului „Diplomat” din Urziceni. Prezenți la acest eveniment editorial au fost scriitorii: Gheorghe Dobre, Dan Elias, Nicolae Teoharie, Florin Ciocea, Costel Bunoaica, Titi Damian, Alexandru Bulandra, Grigore Spermezan, Lili Balcan, Dan Laurențiu, Virgil Iagăr. De asemenea, s-au aflat alături de Marius, tatăl său, prieteni, cunoștințe, foști colegi. Împreună, ne-am bucurat de focul viu aprins de Marius care, ori de câte ori vine de peste ocean, lăsând multiplele responsabilități din sfera științifică, doctorală etc, își face timp pentru a se întâlni și cu noi, în special pentru că Urziceniul îl poartă în suflet, după cum mărturisea - într-un loc special. Întrebat fiind când mai are timp să scrie, Marius a răspuns că are destul și, spre exemplificare, ne-a spus că cea mai recentă poezie a scris-o în avion pe drumul de la Chicago. Ne-a și delectat cu lectura ei.
Da, e bine „să aprinzi un foc viu”, chiar dacă nu întotdeauna acesta reușește să-ți lumineze interiorul cât să te găsești pe tine. „M-am lungit pe podea și am închis ochii/ dar înlăuntru nu era/ nu era nimeni” (Adevărul și numai adevărul)