1.Gândurile așezate unele după altele în caleidoscopul minții, au efecte pozitive dacă absorb forța vitală a voinței ce crește din imanență.

2.Gândurile dispuse succesiv unele după altele, cu hiatusuri atemporale între ele, au efecte negative, dacă sumbrul, angoasa și anxietatea le străbat, se aseamănă cu niște fire încâlcite înlănțuind Ființa universală.

3.Gândurile, ca niște impulsuri cerebrale superflue, în van, nu au niciun efect, dacă se vaporizează la contactul cu ebulia spiritului.

4.În Timpul veșnic s-a întrupat un zeu, căci percepem temporalul prin continuitatea clipelor, zilelor, lunilor și anilor, înainte avea forme invizibile, însă acum i-am dat formă și aspect prin ceasuri.

5.Poemele polenizează realitatea cu cântece lirice, iar cuvintele transpuse în versuri sunt șlefuite, finisate și transfigurate de gândire și dobândesc toate formele de relief crescute dintr-o geografie a sensurilor.

6.Păcatele și viciile produc plăcere, însă pot provoca și dependență, așa că avem motive să fugim de păcate și vicii, dar ar fi util să ocolim și virtuțile, care ne aruncă în banalitate, tern și monotonie, și ne lasă să fim conduși de dogme și canoane.

7.Despre iubire se poate vorbi prin nenumărate cuvinte și nu repetând ca pe o mantră aceleași cuvinte, căci iubirea și reversul ei, ura, acaparează o dimensiune importantă din arealul vieții.

8.Când întunericul din noi nu mai crește, având forme variabile de pigmei, atunci crește lumina, ocrotită de spirit.

9.Simplitatea, cosubstanțială cu plictisul, superficialitatea și inactivitatea, se destramă, se volatilizează în lumina intensă și pură, și în locul ei se prefigurează complexitatea.

10.Complexitatea creează mereu prin combinații, improvizații și activități versatile, noi dimensiuni existențiale, ca o aură iridescentă înconjurând viața.