Am trecut pe la Kaufland ca să o ascult pe nevastă.
Săraca are perfectă dreptate atunci când spune că berea nu îmi face bine așa că m-am dus să îmi iau niște sticle de „ale”, o licoare englezească ce poate, în opinia mea, înlocui satisfăcător infamul lichid gălbui de la Mega.
La Kauflandul la care mă duc, cel din Floreasca, există la intrare o groază de căluți, mașinuțe și trenulețe de jucărie, din cele în care bagi o monedă, degetul în gură și începi să te legeni și să te relaxezi. Din cele care plac copiilor.
Până acum nu am sesizat însă nici unul din cetățenii seniori care populează magazinul să le dea vreo atenție deși, mărturisesc, aș plăti cu plăcere consumația la călușei a vreunei babe fie numai din nevoia mea permanentă de emoții tari.
Multă vreme mi-a trecut prin cap că de fapt or fi pe post de exponate pentru vânzare și nu primordiul unei experiențe răsplătitoare, deschise tinerilor (sau întineriților mintal) de orice vârstă.
Astăzi unul din aparate se decompensase însă. Să fi fost de la căldură, de la indiferența vinovată a trecătorilor sau doar vreo inițiativă revoluționară a mașinilor gânditoare nu știu, fapt este însă că azi toți clienții care treceau pragul magazinului erau întâmpinați de incantația ușor metalică, repetată la infinit, „băgați o monedă”.
Inițial am crezut că îndemnul venea de la bancomat, eventual fiind vorba de soluția socialdemocrată, a lui Ponta personal, de a scoate țara din criză. Sau că poate prevăzători în fața așteptatei recesiuni mondiale patronii germani ai magazinului să fi decis să încerce pe clienții lor, altfel oameni economi, metoda mesajelor subliminare repetate la infinit.
Când am ieșit cu de ale gurii, pâinea, țigările, o legătură de ridichii și 15 sticle de „ale”, cumpărătiuri decente necesitând, la insistențele casieriței, o groază de monede, revoluția mașinăriilor continua, up-gradată : „Băgați o bancnotă .... Băgați o bancnotă ... Băgați o bancnotă „
Ca urmare vă sfătuiesc pe toți, dacă vreți să vă legănați, nu veniți la Kaufland cu card.