aveai fustă lungă bluză ca lumina păr blond ondulat adunat într-o parte
recitai un colaj din nichita eu te acompaniam la vioară cu hungarian dance de brahms
emoția ți-a sărit strofa a patra - am improvizat o frază muzicală apoi am reintrat în ritm
semănai cu marea departe și-mi înghesuiai arcușul după dig
când s-a tras cortina mi-ai atins cu degetele respirația aveai lacrimi și-ți cereai scuze pentru stângăcie
cu o mână am strâns vioara amorțită iar pe cealaltă am făcut-o coardă - știai că eram cu amanda
cortina s-a ridicat ai exersat o reverență cum doar seara poate
iar eu lipit cu super glue de scenă mi-am tras fulgerul în buzunar
a doua zi curtea liceului părea un fel de sahara
rămăsese din ea doar groapa unui stejar bătrân care-și mutase rădăcinile în stradă
părul ți se transformase în piatră fața ovală ridica bărbia în vârf de aisberg
uniforma ți se topea și-mi amestecam privirea cu vertebrele tale pe tocuri mici
chiar dacă bănuiam că nu-mi vei accepta vreodată calea
înainte de bac te-am zărit pentru ultima oară
purtai aceeași bluză ca lumina iar eu filamente eram îmbrăcat în haos propus pentru carantină
și cu inima numai bună pentru păsările lui hitchcock…
..........
deasupra punctelor sunt câteva cuvinte mâzgălite în recreația mare
doamna de română plecase în italia pentru un proiect
câteva ore le-am făcut cu proful de mate i-am citit de pe ciornă și-a zis
„este atât de ilogică și neîncadrată în vreo schemă această stare – o obsesie neconcesivă
ai patru... doar un marțian o va înțelege”
au trecut câteva drame pe asfalt… am căzut în mine dar m-am agățat pe interior de piele
cubul rubik din inimă l-am sucit cu furie pe toate gândurile cu esență de whisky
m-am tuns zero cu barbă sau mi-am împletit părul peste zidul care a crescut în jur
hm... astăzi se spune că sunt tot cu amanda
dar eu adorm noaptea iubito
cu nichita și brahms
sub căpătâi...